Tuesday, May 22, 2018

Despre corpul papusilor

Uneori nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 6 ani de cand am inceput sa cos papusi. Parca a fost ieri ziua in care am desenat pe o coala de hartie primul tipar, si am inceput sa tai materialul cu maini tremurande. Dar uitandu-ma peste fotografiile papusilor cusute in acesti ani, mi se umple sufletul de o bucurie netarmutita. Stau umila in fata acestui mare Univers, din care rasar, incet si in taina, aceste mici sufletele de papusi, prin intermediul mainilor mele muncite. Si acum este o mare mirare pentru mine faptul ca mi-a fost dat acest dar- si ma simt recunoscatoare, si pun toata dragostea mea in fiecare particica din papusa.



Caci totul in Univers este intr-un echilibru. Si daca eu primesc fericire atunci cand cos papusi, e doar natural sa o transmit mai departe, tot prin intermediul papusilor.

Astazi m-am gandit sa va povestesc despre corpul papusilor mele. Asa cum arata acum. Caci a trecut prin multe trasformari, in acesti ani. Mereu am avut ceva de modificat, ceva de imbunatatit. Scopul final fiind acela de a crea papusi cu o structura cat mai apropiata de cea a corpului copilului. Sa para normale, naturale. Copilul priveste lumea prin intermediul papusii sale. Si trebuie sa isi faca o imagine corecta a supra realitatii, si nu deformata (cate adolescente se infometeaza, li se pare ca sunt prea grase - si cate din acestea s-au jucat in copilarie cu papusi Barbie, mult prea inalte si prea subtiri?)

Sa revin la papusile mele :)


Majoritatea papusilor pe care le cos au aproximativ 40 cm, si au proportii armonioase intre cap, corp si picioare.

Talpile sunt maricele, ca sa poata sa alerge nestingherita prin toate locurile magice ale Mamei Natura. Si sunt incaltate in botosei confortabili- in definitiv, trebuie sa tina la alergare si joaca, nu?


 La fel si palmele. Maricele, si cu un deget voluntar. Care prinde si tine bine toate micile comori. Cum ar fi o pietricica. Sau un con de brad, sau chiar un mic prieten.

 Uneori au buric si fundulet. Rozaliu si inocent, ca al bebelusilor. Iti vine sa il pupi :)


Si alteori au o inimioara brodata. Micuta si gingasa, doar un simbol al inimii mari si generoase care se ascunde in ele. Caci, nu va lasati pacaliti. Ele nu sunt papusi fara de viata. Ci sunt micute fiinte, calde, moi si iubitoare. Pline de dragostea si grija si tandretea celei care le-a comandat, pentru comoara vietii ei :)


Cam atat pentru astazi, papusile ma cheama. Au nevoie de ochisori, rochite si zambete. Inimioare si botosei. Si multa, multa atentie :)

Pana data viitoare, acordati-va un moment sa fiti copii. Si jucati-va ca niste copii, cu ai vostri copii!

Spor la joaca!
Loriana

No comments:

Post a Comment

Indila- jumatate printesa, jumatate sirena

Trebuie sa recunosc, ajung sa scriu aici, pe blog, destul de rar. Dar sper ca ma veti scuza- zilele mele sunt mereu prea scurte pentru cee...