Sunday, May 27, 2018

Indila- jumatate printesa, jumatate sirena


Trebuie sa recunosc, ajung sa scriu aici, pe blog, destul de rar. Dar sper ca ma veti scuza- zilele mele sunt mereu prea scurte pentru ceea ce imi propun sa fac. Si, evident, cusutul papusilor este mai important decat postatul pe blog - spre ca sunteti de acord cu mine  :)
Imi tot propun de vreo saptamana sa va povestesc despre Indila, dar se pare ca niciodata nu gasesc timpul necesar sa fac postarea asa cum imi doresc. In definitiv, Indila este atat de complexa si minunata incat as putea scrie un roman. Sau o nuvela, in cel mai fericit caz. Dar deoarece e duminica si e seara si mai am atatea lucruri in plan pentru astazi, o sa ma marginesc sa va atat cateva poze cu ea...sunt convinsa ca va va cuceri si fara nuvela mea :)

Asadar, iat-o pe Indila- deghizata intr-o fetita (destul de) cumintica. Cocotata in cosul bicicletei, desi mai devreme imi spusese ca ii e frica de inaltime...

Dupa ce si-a satisfacut curiozitatea de a vedea lumea de sus, a devenit mai serioasa, mai cu picioarele pe pamant. Si chiar a stat cuminte sa ii fac cateva fotografii:


 Are o expresie atat de inocenta incat ma topesc de cate ori ma uit la ea:

 Iar ochii ei oglindesc doar frumusetea si bunatatea lumii. Stiati ca in lumea papusilor  nu exista rautate? Este principala caracteristica pe care incerc zilnic sa o aduc in copilaria fiecarui copil...



A cam obosit de atata pozat :)


Si apoi s-a intamplat minunea: s-a transformat in sirena!

Am intrebat-o cum poate face asta, si mi-a marturisit ca inca nu isi controleaza magia pe deplin. Uneori, cand este emotionata sau obosita se transsforma in sirena fara sa isi propuna. In asemenea momente roseste puternic, si are nevoie de o imbratisare sa se linisteasca. Mi-a mai spus, oricum, ca devine din ce in ce mai buna, si ca spera ca pana la solstitiu sa se stapaneasca pe deplin, si sa nu se mai transforme asa, netam-nesam, in sirena :)
 I-am spus sa stea linistita- oricum e adorabila!
Am observat ca e foarte important pentru ea sa fie inteleasa, si sa aiba alaturi pe cineva care sa o sprijine in momentele dificile. Cineva asa...cam ca o mama :)
 Cresti linistita, iubita mea! Mami va fi mereu langa tine!

Tuesday, May 22, 2018

Despre corpul papusilor

Uneori nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 6 ani de cand am inceput sa cos papusi. Parca a fost ieri ziua in care am desenat pe o coala de hartie primul tipar, si am inceput sa tai materialul cu maini tremurande. Dar uitandu-ma peste fotografiile papusilor cusute in acesti ani, mi se umple sufletul de o bucurie netarmutita. Stau umila in fata acestui mare Univers, din care rasar, incet si in taina, aceste mici sufletele de papusi, prin intermediul mainilor mele muncite. Si acum este o mare mirare pentru mine faptul ca mi-a fost dat acest dar- si ma simt recunoscatoare, si pun toata dragostea mea in fiecare particica din papusa.



Caci totul in Univers este intr-un echilibru. Si daca eu primesc fericire atunci cand cos papusi, e doar natural sa o transmit mai departe, tot prin intermediul papusilor.

Astazi m-am gandit sa va povestesc despre corpul papusilor mele. Asa cum arata acum. Caci a trecut prin multe trasformari, in acesti ani. Mereu am avut ceva de modificat, ceva de imbunatatit. Scopul final fiind acela de a crea papusi cu o structura cat mai apropiata de cea a corpului copilului. Sa para normale, naturale. Copilul priveste lumea prin intermediul papusii sale. Si trebuie sa isi faca o imagine corecta a supra realitatii, si nu deformata (cate adolescente se infometeaza, li se pare ca sunt prea grase - si cate din acestea s-au jucat in copilarie cu papusi Barbie, mult prea inalte si prea subtiri?)

Sa revin la papusile mele :)


Majoritatea papusilor pe care le cos au aproximativ 40 cm, si au proportii armonioase intre cap, corp si picioare.

Talpile sunt maricele, ca sa poata sa alerge nestingherita prin toate locurile magice ale Mamei Natura. Si sunt incaltate in botosei confortabili- in definitiv, trebuie sa tina la alergare si joaca, nu?


 La fel si palmele. Maricele, si cu un deget voluntar. Care prinde si tine bine toate micile comori. Cum ar fi o pietricica. Sau un con de brad, sau chiar un mic prieten.

 Uneori au buric si fundulet. Rozaliu si inocent, ca al bebelusilor. Iti vine sa il pupi :)


Si alteori au o inimioara brodata. Micuta si gingasa, doar un simbol al inimii mari si generoase care se ascunde in ele. Caci, nu va lasati pacaliti. Ele nu sunt papusi fara de viata. Ci sunt micute fiinte, calde, moi si iubitoare. Pline de dragostea si grija si tandretea celei care le-a comandat, pentru comoara vietii ei :)


Cam atat pentru astazi, papusile ma cheama. Au nevoie de ochisori, rochite si zambete. Inimioare si botosei. Si multa, multa atentie :)

Pana data viitoare, acordati-va un moment sa fiti copii. Si jucati-va ca niste copii, cu ai vostri copii!

Spor la joaca!
Loriana

Sunday, April 1, 2018

Princess Ella and a day of spring / Printesa Ella si o zi de primavara

So spring is finnally here- with nice sunny days, fresh air and lovely flowers. I've always loved spring- the sun gives me energy and enthusiasm and makes me believe everything is possible.

And the violets...so small, so beautiful and so fragant! I am always blown away by their magic!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ~~

Primavara a venit in sfarsit - cu minunate zile insorite, aer proaspat si multe flori. Dintotdeauna am iubit primavara - soarele imi da energie, entuziasm si ma face sa cred ca totul este posibil!

Si toporasii...atat de gingasi, atat de frumosi si atat de inmiresmati! In fiecare primavara sunt uluita de magia lor!


This tiny flowers inspired me. So I created Princess Ella :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Aceste flori gingase ma inspira. Asadar am creat-o pe Printesa Ella :)


She is nice and gentle. She loves purple and she loves to listen to the little birds singing their love for spring.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Este plina de gingasie si blandete. Iubeste violetul si ii place sa asculte pasarelele care-si canta dragostea de primavara.


Her eyes are as clear as the eyes of any child, filled with innocence and trust. She believes this big world is good and green and full of happiness.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Are ochii limpezi ca ochii tuturor copiilor, plini de inocenta si incredere. Este sigura ca lumea este buna si verde si plina de fericire.



She wears a little purple crown, as a nice princess should. Although sometimes she takes it off and runs with her hair free in the wind...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poarta o coronita violeta, asa cum ar trebui sa face orice micuta printesa cuminte. Desi uneori o da jos si alearga cu parul liber in vant...


Outside is a beautiful spring day. The sun is shining, the violets are blooming, and Ella went for a walk. Or is it a run??

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Afara este o zi minunata de primavara. Soarele straluceste, toporasii infloresc, si Ella a iesit afara la o plimbare. Sau la o alergatura???


 She meets her little friend Snorky- and together they play and run in the green grass. After I while I can convince them to stop and let me take a photo of them. They look happy, innocent and free :)

~~~~~~~~~~~~

Se intalneste cu micutul ei prieten, spiridusul Snorky - si impreuna se joaca si alearga in iarba verde. Dupa o vreme reusesc sa ii conving sa se opreasca un moment si sa ma lase sa ii fotografiez. Arata fericiti, inocenti si liberi :)


 Smile, Ella! You are my sunshine!

~~~~~~~~~~~

Zambeste, Ella! Tu esti soarele meu!



Wednesday, March 21, 2018

Ochisorii papusilor- ferestre de gingasie


Fiecare papusa iese in felul ei. Nu are nici o legatura cu ce planific eu initial, ele apar de undeva, din Universul magic si minunat, cu propriile lor personalitati, ganduri si pareri. Si tot ce imi ramane de facut este sa le spun "Bun venit!"

Unele sunt inocente si suave. Au ochisorii limpezi, simpli -cam asa:

Altele dau in ghidusii. Au un strop de spranceana, care sta mereu sa izbucneasca in ras :)
 Din cand in cand, apare cate o micuta Mademoiselle, gingasa dar serioasa...
 ...sau o explozie de feminitate si gratie, care deja prefigureaza o domnisoara ravisanta :)

Si, bineinteles, baieteii - cu ochisorii, sprancenele si urechiusele lor adorabile... :)


Cand stau si ma uit la ochisorii lor, ma pierd in marea de gingasie pe care o oglindesc. Si nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca asemenea miracole apar in viata mea, si-mi amintesc mereu de cat de minunata este copilaria, si ca este rolul meu sa protejez gingasia, candoarea si inocenta ei.

Si va invit si pe voi sa va scaldati pret de o clipa in candoarea unor ochi de copil :)

Pana data viitoare, va imbratisez, impreuna cu toate papusile mele!
Loriana

Thursday, January 25, 2018

Becca and the snowy adventure

I finished another enchanted doll today. She is Becca, and she waited patiently for me to finish her clothes. But as soon as I dressed her, she changed into a stormy-impossible-to-catch-little-miss, and she ran outside, to play in the snow.
I like snow, and outside it is truly beautiful, so...I can't get upset :)

I went after her, and I begged her to sit nicely, so I can take some photos of her. And she did...for about 10 or 20 seconds :)



 She looks so nice, does she not? Such a  little angel...


After I agreed to move the photo shoot into the snow, she was extremely happy. She even agreed to stop running, and to stay on the chair, and to smile nicely at the camera. What a chance for me!




But no more! Enough is enough!
So my little Miss started to climb into the tree! No, Becca, please don't, you are a little Miss, not a naughty boy...


The tree is her friend, and she won't let go. And the sky is so clear, and the air is so fresh and crisp...


 But, after all, why not?
Please, my beloved one, do run, do play, it is a magical winter out here, and you are magical, and you should play!
What a wonderful branch, is it not?


And look, snow in your hair!
Oh, how happy are you :)



Your little shoes are made from wool, and mommy put some love into them, so they will keep you warm.
Go, run, play!
Enjoy, child, be free!


Friday, October 6, 2017

Astazi sunt recunoscatoare...



...pentru fetitele mele, fara de care viata ar fi neviata...
...pentru soarele si cerul senin de astazi...
..pentru frunzele galbene si rosii si ruginii,  care bucura atat de mult sufletele de copii...

Sunt recunoscatoare pentru melodia pe care o fredonez mereu, si care nu imi iese din minte, si care ma face sa ma simt atat de tanara.

Sunt recunoscatoare cand ma gandesc ca dupa amiaza ma voi juca cu fetele mele, si ne vom transforma in zane si pirati si pisicute si unicorni si....sa vedem ce vor mai inventa...

Sunt recunoscatoare pentru ca respir, vad, aud, si pentru ca aleg sa vad mereu partea frumoasa a vietii.

Sunt recunoscatoare pentru ca sunt.

Friday, September 29, 2017

10 activitati cu ritm de toamna


Toamna este un anotimp minunat, in care poti inventa o multitudine de activitati interesante pentru copilul tau. Este un anotimp de bogatie, de conectare la bucuria naturii, de recoltare a roadelor muncii de peste an.
Activitatile noastre cu copilul ar trebui sa reflecte aceaste particularitati ale toamnei, pentru a ne ajuta copilul, pe de o parte, sa inteleaga anotimpurile si ritmul naturii, si, pe de alta parte, pentru a ne oferi  momente frumoase in familie- in fond, nimic nu se compara cu timpul petrecut cu parintii J

Am facut mai jos o lista cu activitati de toamna pe care ni le-am propus noi ca familie. Desi programul nostru este super-agitat ( o parte dintre voi, probabil o mare parte,stiu exact la ce ma refer: viata in oras, cu tot alaiul aferent – job-ul lui mami, job-ul lui tati, dus-adus copiii la scoala/ gradinita, dus-adus copiii la alte activitati recreative, iesitul la plimbare sau in parc, evitarea supermarketului cu copilul mic, doar ca sa te trezesti seara ca nu mai ai lapte sau paine, plus normalitatea sarcinilor zilnice de prin casa – curatenie-gatit-spalat-calcat, cu un copil mic agatat de picioarele tale, cu un copil mai mare care are nevoie de ajutor la teme, si cu papusile care asteapta cumintele in atelier sa primeasca ochisori sau gurite, unele hainute, altele gentute…), totusi mi-am propus  sa instaurez un ritm armonios al vietii noastre in aceasta toamna, si sa facem cat mai multe activitati cu fetele.
Asadar, iata ce mi-am pus eu pe lista mea de Activitati de toamna:
1.O plimbare in natura- de preferat prin padure, unde putem merge prin covorul de frunze uscate, care sa ne fosneasca sub picioare J. Tot cu aceasta ocazie adunam frunze uscate, pentru activitatea de la punctul 2.

2. Cu frunzele uscate adunate in plimbare, facem un colaj pe o hartie A4 sau A3. Lipim frunzele cu lipici de scolari de la librarie. Printre frunze pictam cu degetelele. Atarnam opera de arta in living, sau in camera copiilor (locul e inca in negociere cu fetele J )


3. Mergem impreuna la piata, pe jos, cu un cos impletiti, si cumparam mere. Din acelea romanesti, culese din livezile din satele invecinate. Chiar daca sunt mai mici si uneori cu cate un mic loc lovit sau stricat, sunt muuult mai sanatoase si mai gustoase. Cumparam si un buchet de tufanele, pe care le va cara cea mica cu mandrie acasa, tinandu-le in fata, ca pe o comoara J

4. Coacem o placinta cu mere, din “recolta” luata din piata. Placinta propriu-zisa e doar pretextul, adevarata aventura e sa ne jucam cu faina si sa facem coca impreuna. (A se ignora cum va arata bucataria dupa-aceea – e total neimportant din punctul de vedere al copiilor, distractia a meritat J )
5. Sculptam un dovleac felinar, si seara iesim cu el afara, cu o lumanare aprinsa inauntru. (aici lucrul in echipa este esential: tati sculpteaza in timp ce fetele dau indicatii pretioase- care se bat cap-in-cap, bineinteles; toata lumea topaie de bucurie de colo-colo si canta “Vraji-maturica” [ nu stiti cine e “Vraji-maturica”?...inseamna ca nu aveti copii mici J ]; mami aprinde lumanarea si o introduce in dovleacul-fermecat; iesim toti afara, in timp ce tati tine dovleacul si fetele se ciondanesc, care sa stea mai aproape de tati ; mami si tati se bucura de bucuria copiilor; seara se incheie  cu o promisiune solemna:”La anul noi sculptam dovleacum, nu voi! O sa fim destul de mari!”)

6. Intr-o zi ploioasa- sortam toate cartile de povesti pe categorii de anotimpuri. Le lasam pe cele de toamna la indemana, si le punem pe cele de primavara-vara mai ferite, sa astepte cumintele pana la anul. Incheiem prin a citi cateva povesti de toamna ( sau toate, daca ar fi sa o ascultam pe Timeea, care nu se satura niciodata de povesti -  “Vleau sa imi citesti pe veci!” ( “pe veci” e noua ei expresie preferata- cand ii place ceva, musai sa facem acel ceva “pe veci!” J J
7. Mai asteptam o zi ploioasa, si sortam hainutele care au ramas mici, pentru a le dona. Aceasta activitate e foarte importanta pentru linistea sufleteasca a lui mami, si pentru distractia fetelor- in timp ce eu sortez si aranjez hainute, ele se joaca de-a printesele, si probeaza tot ce vrei si ce nu vrei. Distractia e garantata, si fapta buna e implinita!
8. O activitate pe care inca nu am facut-o pana cum, dar care imi surade foarte tare- sa aranjam o Masuta a anotimpurilor. De toamna. Ramane de vazut cum o aranjeaza fetele (Timeea aduce in casa zilnic frunze, pietricele, crengute- mi-e teama ca in 3 zile masuta anotimpurilor va fi un munte urias J ). Si ramane de vazut cat rezista uraganului de v-ati ascunselea si leapsa care apare cu o fecvente foarte bine definita la noi in casa (mai precis, in fiecare seara).

9. Facem o decoratiune pentru fereastra, cu frunze uscate. Culegem frunze si le insiram pe sfoara, apoi agatam decoratiunea la fereastra camerei fetelor.

10. Aprindem intr-o seara lumanari (grija mare unde le asezati- eu le pun sus, sa nu ajunga Timeea la ele), si stam la lumina calda a lumanarilor. Citim Copiii-Radacina, a lui Sybille von Olfers (e una din cartile mele de suflet, care explica minunat trecerea anotimpurilor), iar daria ne canta la chitara. Inca o seara magica J
Cam acestea sunt activitatile pe care mi le-am propus pentru luna octombrie. In masura in care reusim sa ne bucuram de toate, la inceput de noiembrie mai facem o lista. Daca insa timpul nu e  asa darnic cu noi si raman activitati nebifate, avem grija sa le bifam in noiembrie, fara a fi prea duri cu noi insine. In fond, important e sa acceptam fiecare clipa cu bucurie, si sa ne facem toate treburile cu inima usoara si cu buna-dispozitie.
Ce parere aveti? Voi ce activitati ati adauga acestei liste?

Surse foto: Pinterest. 

Indila- jumatate printesa, jumatate sirena

Trebuie sa recunosc, ajung sa scriu aici, pe blog, destul de rar. Dar sper ca ma veti scuza- zilele mele sunt mereu prea scurte pentru cee...