Friday, December 14, 2012

Spre sacul Mosului...

...pleaca, in graba, surioara geamana a Dasei, Olguta, insotita de o inteleapta si cocheta bufnita.

Olguta este leita Dasa, poate putin mai nazdravana!

Are pregatita o scrisorica, in care ii spune viitoarei ei mamici, Iulia Melania, cat de mult ii place sa fie tinuta in brate si dragalita, dar si ca rozul este culoarea ei preferata, sau ca adora sa fie pieptanata.
Scrisorica o pune bine in gentuta ei:
Si-o leaga dupa gat, ca fetele trendy, si o grabeste pe bufnita care, desi e o inteleapta, se uitase cochetand in oglinda, admirandu-si urechile rosii ca focul si bucurandu-se de parfumul discret de lavanda care o inconjoara:
 Rusinata, bufnita sare in cutia ei, iar Olguta se aseaza si ea cumintica, pregatindu-se sa traga un pui de somn pana cand Mosul o va scoate din sac si o va aseza sub brad.



Un salut si un zambet catre surioara ei, Dasa, si Olguta e gata:

 Cutiile sunt inchise, panglicile sunt legate, si cele doua jucarii cu suflet pornesc spre sacul Mosului:



O fetita cuminte-cuminte, Iulia Melania, va primi din partea Mosului, prin grija mamicii ei iubitoare, jucarii naturale, burdusite de dragoste si ganduri bune.

"Buna, Iulia Melania, iubita mea mamica!
Bine te-am gasit!"

Thursday, December 6, 2012

A coase o papusa naturala



Sa cosi o papusa Waldorf e un peripluu  printre materiale naturale, ghemotoace de lana si fire jucause ce se transforma in bucle rebele dar, mai mult decat toate acestea la un loc, un peripluu prin tine insati. In acea papusa iti cosi un strop de suflet, cu tot ceea ce simti atunci. Sa inveti cum se croieste si se coase o papusa este doar primul pas din acesta calatorie, mult mai lunga decat pare la prima vedere. Adevarata piatra de incercare este sa inveti sa simti o papusa; de fapt, mai precis, sa inveti sa te simti pe tine insati, sa aduci la suprafata linistea, fericirea si serenitatea din tine. Pentru ca papusa va prelua toate aceste simtiri de la tine, chiar fara voia ta. Si adevara ta stare de spirit se va oglindi in chipul papusii, in ochisorii si in zambetul ei, ca in oglinda limpede a unui lac. Nu exista cale de ocolire, nu exista nici un truc sa scapi de asta. Si atunci nu-ti ramane de facut decat sa aduni toata pacea din tine in varful acului, si sa-ti torni bucuria de a trai si de a fi mama in acel ghemotoc care ia viata in mainile tale. Intr-o unica si inegalabila Papusa.

Astazi sunt recunoscatoare...

...pentru fetitele mele, fara de care viata ar fi neviata... ...pentru soarele si cerul senin de astazi... ..pentru frunzele galbene s...