Thursday, May 18, 2017

Imriel- printesa Apelor Magice

A aparut intr-o zi, dintr-o raza de soare (mi-a spus mai tarziu, dupa ce am devenit prietene, ca asa ii place cel mai mult sa calatoreasca- pe razele de soare. Este luminos si rapid. Niciodata nu-mi trecuse prin minte ca se poate calatori pe raze de soare…)


 O cheama Imriel, si traieste departe, in Apele Magice. Este o sirena-printesa. Cand sta in apa, ia forma unei sirene, cu o minunata coada stralucitoare, de culoarea petrolului imblanzit. Cand iese in vazduh, capata forma de printesa- iar piciorusele ei sunt cele mai dragalase din cate am vazut.






II place foarte mult sa se joace, sa inoate si sa povesteasca. Sau sa asculte povesti. Dar, daca te apuci sa ii povestesti ceva, te intrerupe din minut in minut: "Dar de ce s-a intamplat asa? Dar esti sigura? Eu nu cred ca a spus asa…Cred mai degraba ca te inseli…era soare afara, nu se poate sa fi fost zapada..”…in felul acesta, credeti-ma, iti ia cam 3 zile sa termini o poveste simpla, de cateva pagini.




 Dar daca o pui pe ea sa iti povesteasca, intai se codeste. Roseste, si sopteste ca nu e o povestitoare prea buna. Apoi incepe, timid: ” Demult, tare demult, pe cand stelele se jucau cu sirenele..…”,  iar povestea incepe sa se depene de la sine. Imriel prinde curaj, vorbele sunt din ce in ce mai clare, povestea prinde viata, itele se incurca si se descurca ca prin magie…si iti dai seama ca nu mai esti in camera ta, ci in lumea magica a micutei sirene povestitoare…


 
Povestile ei sunt fermecate, colorate, invaluitoare- ca si pletele lungi care ii danseaza pe umeri. Uneori ma intreb daca povestile ei nu sunt, cumva, nascute din parul ei neasemuit….vedeti? Iar mi s-a intamplat! Fatuca asta ma vrajeste, ma ameteste complet!

 

Da, stiu, puteti rade! Dar o sa vedeti voi, cand o veti intalni! Magia ei este atat de diafana, incat iti dai seama de ea abia dupa ce te-a invaluit complet. Esti prins, iremediabil, de micuta sirena Imriel. Si tot ce iti doresti este sa te joci cu ea, sa o piepteni, sa ii asculti povestile…si sa calatoresti pe raze de soare catre indepartatele Ape Magice…

 

Friday, April 14, 2017

Despre pitici nazdravani, dovleci si selfie-uri

De curand in coltul nostru fermecat a aparut un nou personaj - piticul TOTO. Var din frati cu piticii mei dar mai micut, Toto este un nazdravan de doar 25 cm, plin de idei nastrusnice.
 Are capul modelat in stilul Waldorf, din lana curata de oi, si trasaturile brodate manual- ochisorii neastamparati si zambetul pana la urechi :)
Ciuf din mohair, si un chef de joaca de speriat!

Este umplut cu lana curata de oi, aromatizata cu ulei de lavanda bio din cultura proprie (oare nu stiati de Moara de Lavanda ?)

Doar ca...
 ...ii place tare mult sa fie in centrul atentiei! Uite-l cum se umfla in pene cand ii fac poze...
"Ce e asta? Dovleacule, ai patit ceva? NU? Ooo, atunci e in regula ...:) "

" .. hai sa facem un selfie!"

Si uite-asa, micutul Toto m-a lasat cu gura cascata!

Friday, January 13, 2017

Importanta jucariilor "deschise" sau Open-ended



De cate ori povestesc despre papusile mele, spun ca sunt papusi Waldorf, care incurajeaza imaginatia si creativitatea. Mi-am dat seama ca niciodata nu am explicat DE Ce stimuleaza imaginatia si creativitatea, astfel incat asta am de gand sa fac astazi :)

Joaca in natura

Unul dintre scopurile mele ca parinte este sa imi invat copiii sa traiasca in armonie cu natura, sa “curga” cu natura, si nu sa lupte impotriva ei. Si primul ajutor in atingerea acestui scop sunt jucariile create din materiale naturale. Imi plac materialele naturale – lemn, bumbac, mohair, lana, pietre- din doua motive. Primul- sunt sustenabile, regenerabile, nu afecteaza in mod negativ viitorul copiilor mei pe aceasta planeta. Si al doilea - ele favorizeaza apropierea copilului de natura, si pot fi experimentate cu toate simturile, oferind satisfactii nebanuite. Jucariile din materiale naturale arata minunat, miros grozav, au un sunet placut in timpul jocului (cui nu-i plac doua betisoare lovite unul de altul?), si se incalzesc la atingere, preluand din caldura manutei/ corpului copilului.



Per total, o jucarie naturala iti confera sentimentul ca “apartine” acelui “acasa” in care te afli si te joci. Devine instant parte integranta a a energiei pozitive a jocului, si a copilului.

Jucarii deschise, pentru imaginatie si creativitate

Pornind de la jucariile naturale, mai facem un pas inainte, si descoperim jucariile si papusile Waldorf. Acestea au ceva in plus. Au o anumita moliciune care te atinge la suflet - papusile sunt moi, liniile sunt armonioase, detaliile sunt incantator de gingase.

O papusa Waldorf este cusuta din tricot de bumbac si umpluta cu lana de oi. Lana are o proprietate fantastica, aceea de a prelua rapid din caldura corporala si din mirosul familiar- inainte sa-ti dai seama, papusa miroase a “mami”, a “acasa”, a lucruri familiare (ca o paranteza, ati mirosit vreodata o papusa de plastic, sau o jucarie de plus?) Trasaturile fetei sunt armonioase, proportionale – nu-i ofera copilului o imagine deformata asupra lumii, si sunt simple, astfel incat papusa intra in jocul imaginat de copil, si nu invers.

Acesta este un aspect deosebit de important, dar usor de trecut cu vederea.  Eu nu vreau ca un copil sa fie limitat la un joc prestabilit, inventat de altcineva, cu un final gata hotarat. Vreau ca jucariile lui sa-i fie parteneri, in aventurile imaginate de el. Vreau ca jucariile sa fie vesele sau triste, sa doarma  sau sa alerge, sa fie ca o panza alba pe care copilul isi dezvolta imaginatia, creativitatea, personalitatea. Acest gen de jucarii este cunoscut ca “open-ended”. Adica deschise, fara un final predeterminat. Jucariile simple, naturale, pot fi orice isi imagineaza micutul aventurier. O bucata de matase colorata poate fi o pelerina de print sau printesa. Sau o patura de picnic, pentru papusi. Dar se transforma imediat in forme de relief, pentru alte jucarii mai mici- devine un fluviu, sau un deal, sau pur si simplu gardul unei casute, in care dorm niste pitici.


Astfel incat ori de cate ori cos o jucarie, sau cumpar o jucarie, ma intreb: ii lasa copilului loc pentru imaginatie? Pentru joaca deschisa, nestanjenita de tipare prestabilite de altii? Ii va stimula creativitatea? Se va integra natural in miile de ganduri si jocuri din mintea copilului, sau i le va sterge pe acestea, fortandu-l pe el sa intre intr-o cutie? 

Si va invit si pe voi sa va puneti astfel de intrebari – se va deschide o altfel de lume a jocului pentru micutii vostri, o lume minunata, in care imaginatia lor va inflori in mii de culori. Si in care vor creste armonios, nestanjeniti, neblocati de stereotipuri.
Surse foto: Pinterest.

Imriel- printesa Apelor Magice

A aparut intr-o zi, dintr-o raza de soare (mi-a spus mai tarziu, dupa ce am devenit prietene, ca asa ii place cel mai mult sa calatoreasca-...