Astazi sunt recunoscatoare...

...pentru fetitele mele, fara de care viata ar fi neviata...
...pentru soarele si cerul senin de astazi...
..pentru frunzele galbene si rosii si ruginii,  care bucura atat de mult sufletele de copii...

Sunt recunoscatoare pentru melodia pe care o fredonez mereu, si care nu imi iese din minte, si care ma face sa ma simt atat de tanara.

Sunt recunoscatoare cand ma gandesc ca dupa amiaza ma voi juca cu fetele mele, si ne vom transforma in zane si pirati si pisicute si unicorni si....sa vedem ce vor mai inventa...

Sunt recunoscatoare pentru ca respir, vad, aud, si pentru ca aleg sa vad mereu partea frumoasa a vietii.

Sunt recunoscatoare pentru ca sunt.

10 activitati cu ritm de toamna

Toamna este un anotimp minunat, in care poti inventa o multitudine de activitati interesante pentru copilul tau. Este un anotimp de bogatie, de conectare la bucuria naturii, de recoltare a roadelor muncii de peste an.

Activitatile noastre cu copilul ar trebui sa reflecte aceaste particularitati ale toamnei, pentru a ne ajuta copilul, pe de o parte, sa inteleaga anotimpurile si ritmul naturii, si, pe de alta parte, pentru a ne oferi  momente frumoase in familie- in fond, nimic nu se compara cu timpul petrecut cu parintii J

Am facut mai jos o lista cu activitati de toamna pe care ni le-am propus noi ca familie. Desi programul nostru este super-agitat ( o parte dintre voi, probabil o mare parte,stiu exact la ce ma refer: viata in oras, cu tot alaiul aferent – job-ul lui mami, job-ul lui tati, dus-adus copiii la scoala/ gradinita, dus-adus copiii la alte activitati recreative, iesitul la plimbare sau in parc, evitarea supermarketului cu copilul mic, doar ca sa te trezesti seara ca nu mai ai lapte sau paine, plus normalitatea sarcinilor zilnice de prin casa – curatenie-gatit-spalat-calcat, cu un copil mic agatat de picioarele tale, cu un copil mai mare care are nevoie de ajutor la teme, si cu papusile care asteapta cumintele in atelier sa primeasca ochisori sau gurite, unele hainute, altele gentute…), totusi mi-am propus  sa instaurez un ritm armonios al vietii noastre in aceasta toamna, si sa facem cat mai multe activitati cu fetele.

Asadar, iata ce mi-am pus eu pe lista mea de Activitati de toamna:

1.O plimbare in natura- de preferat prin padure, unde putem merge prin covorul de frunze uscate, care sa ne fosneasca sub picioare J. Tot cu aceasta ocazie adunam frunze uscate, pentru activitatea de la punctul 2.

2. Cu frunzele uscate adunate in plimbare, facem un colaj pe o hartie A4 sau A3. Lipim frunzele cu lipici de scolari de la librarie. Printre frunze pictam cu degetelele. Atarnam opera de arta in living, sau in camera copiilor (locul e inca in negociere cu fetele J )

3. Mergem impreuna la piata, pe jos, cu un cos impletiti, si cumparam mere. Din acelea romanesti, culese din livezile din satele invecinate. Chiar daca sunt mai mici si uneori cu cate un mic loc lovit sau stricat, sunt muuult mai sanatoase si mai gustoase. Cumparam si un buchet de tufanele, pe care le va cara cea mica cu mandrie acasa, tinandu-le in fata, ca pe o comoara J

4. Coacem o placinta cu mere, din “recolta” luata din piata. Placinta propriu-zisa e doar pretextul, adevarata aventura e sa ne jucam cu faina si sa facem coca impreuna. (A se ignora cum va arata bucataria dupa-aceea – e total neimportant din punctul de vedere al copiilor, distractia a meritat J )

5. Sculptam un dovleac felinar, si seara iesim cu el afara, cu o lumanare aprinsa inauntru. (aici lucrul in echipa este esential: tati sculpteaza in timp ce fetele dau indicatii pretioase- care se bat cap-in-cap, bineinteles; toata lumea topaie de bucurie de colo-colo si canta “Vraji-maturica” [ nu stiti cine e “Vraji-maturica”?...inseamna ca nu aveti copii mici J ]; mami aprinde lumanarea si o introduce in dovleacul-fermecat; iesim toti afara, in timp ce tati tine dovleacul si fetele se ciondanesc, care sa stea mai aproape de tati ; mami si tati se bucura de bucuria copiilor; seara se incheie  cu o promisiune solemna:”La anul noi sculptam dovleacum, nu voi! O sa fim destul de mari!”)

6. Intr-o zi ploioasa- sortam toate cartile de povesti pe categorii de anotimpuri. Le lasam pe cele de toamna la indemana, si le punem pe cele de primavara-vara mai ferite, sa astepte cumintele pana la anul. Incheiem prin a citi cateva povesti de toamna ( sau toate, daca ar fi sa o ascultam pe Timeea, care nu se satura niciodata de povesti -  “Vleau sa imi citesti pe veci!” ( “pe veci” e noua ei expresie preferata- cand ii place ceva, musai sa facem acel ceva “pe veci!” J J

7. Mai asteptam o zi ploioasa, si sortam hainutele care au ramas mici, pentru a le dona. Aceasta activitate e foarte importanta pentru linistea sufleteasca a lui mami, si pentru distractia fetelor- in timp ce eu sortez si aranjez hainute, ele se joaca de-a printesele, si probeaza tot ce vrei si ce nu vrei. Distractia e garantata, si fapta buna e implinita!

8. O activitate pe care inca nu am facut-o pana cum, dar care imi surade foarte tare- sa aranjam o Masuta a anotimpurilor. De toamna. Ramane de vazut cum o aranjeaza fetele (Timeea aduce in casa zilnic frunze, pietricele, crengute- mi-e teama ca in 3 zile masuta anotimpurilor va fi un munte urias J ). Si ramane de vazut cat rezista uraganului de v-ati ascunselea si leapsa care apare cu o fecvente foarte bine definita la noi in casa (mai precis, in fiecare seara).

9. Facem o decoratiune pentru fereastra, cu frunze uscate. Culegem frunze si le insiram pe sfoara, apoi agatam decoratiunea la fereastra camerei fetelor.

10. Aprindem intr-o seara lumanari (grija mare unde le asezati- eu le pun sus, sa nu ajunga Timeea la ele), si stam la lumina calda a lumanarilor. Citim Copiii-Radacina, a lui Sybille von Olfers (e una din cartile mele de suflet, care explica minunat trecerea anotimpurilor), iar daria ne canta la chitara. Inca o seara magica J

Cam acestea sunt activitatile pe care mi le-am propus pentru luna octombrie. In masura in care reusim sa ne bucuram de toate, la inceput de noiembrie mai facem o lista. Daca insa timpul nu e  asa darnic cu noi si raman activitati nebifate, avem grija sa le bifam in noiembrie, fara a fi prea duri cu noi insine. In fond, important e sa acceptam fiecare clipa cu bucurie, si sa ne facem toate treburile cu inima usoara si cu buna-dispozitie.

Ce parere aveti? Voi ce activitati ati adauga acestei liste?

Surse foto: Pinterest. 

Imriel, printesa apelor magice

Aici, in coltisorul nostru fermecat, e vorba doar de magie. Magia copilariei si a imaginatiei :)
Asa ca astazi va voi povesti mai multe despre Imriel- printesa apelor magice.

Imriel este o copilul fermecat al Zanei Insulei Curcubeu. Fiind un copil al zanei, poate lua atat infatisare de printesa, sa se plimbe prin padurile insulei, cat si infatisare de sirena- si atunci inoata prin apele azurii, impreuna cu pestisorii colorati.

E foarte mandra de frumoasa ei coada de sirena, cu solzisori albastri stralucitori :)

Cand vrea sa redevina printesa, spune cuvantul magic de trei ori, isi da coada jos ca pe o fustita, si isi pune rochita ei preferata. Ca prin minune, acum este o domnisorica eleganta si  binecrescuta :)

Uneori are chef de nazdravanii. Cand se pregateste de cate o boroboata, isi prinde parul in codite, sa nu o incurce...

...dar tot irezistibila e...:)

"Unde-mi sunt pantalonasii? Nu ii gasesc...Vai, vai, vai..." (si eu o las cateva momente sa ii caute singurica- imi e asa de drag funduletul ei, micut si inocent )

Sa redevenim serioase (si complet imbracate). 

"Buna, eu sunt Imriel. Vrei sa fii prietena mea?"

Imriel a fost creata la comanda, si este deja in bratele noii ei prietene. Toate papusile mele sunt unice - pot fi create altele asemanatoare, dar nu identice-  si noile papusi vor fi irezistibile in felul lor unic :)

Aplicarea unui stil Waldorf acasa- de unde sa incepi

 

Educatia Waldorf pretuieste copilul ca intreg, nu doar interesele academice.

Educatia Waldorf si, in sens mai larg, un stil de viata Waldorf, pune accent pe intampinarea nevoilor individuale ale fiecarui copil, prin crearea unui mediu de invatare calm, bland si “hranitor” atat din punct de vedere intelectual cat si emotional. Aplicarea acestor principii in timpul anilor de gradinita si de scoala isi va pune amprenta asupra modului de viata al copilului devenit adult, oferind bazele unei dezvoltari solide si armonioase a copilului.

Play is the highest form of research.

— Albert Einstein

Prin joc, copiii invata despre ei si despre lume. In pedagogia Waldorf se considera ca inainte de varsta de 7 ani copilul trebuie sa fie cat mai mult implicat in joc liber, imaginativ. Aici scoala Waldorf se desparte de alte forme de invatamant prin faptul ca pune accent nu doar pe dezvoltarea cognitiva  a copilului, ci si pe cea de la nivel emotional, spiritual si fizic –este vorba de acea abordare holistica, a copilului ca intreg, cu care eu rezonez foarte mult.

 

Aceasta filozofie Waldorf mi-a placut foarte mult inca de cand am venit prima oara in contact cu ea, de acum 5-6 ani. Daria era micuta, si am inceput sa aplic bucatele din modul Waldorf de educatie in cresterea ei ( ea frecventand o gradinita step-by-step la acea vreme, au fost parti care s-au imbinat foarte frumos).

Mi se pare un mod corect de a creste si educa un copil, in familia noastra se combina frumos cu principiile de “playful parenting” (pe care eu l-am aplicat inainte de a stii ca exista J ), de babywearing ( de etapa caruia am trecut, dar de care m-am bucurat in fiecare moment) si in general cu un mod de viata calm, relaxat si iubitor.

Deoarece nici la primul copil si nici la al doilea nu am avut sansa sa am in orasul in care locuiesc o gradinita Waldorf, singura modalitate de a beneficia de acest mod de educare a fetelor a fost sa ma “specializez” eu  (da, stiu, cos papusi Waldorf, era si greu de ghicit!  J )

Partea frumoasa este ca nu e greu deloc. Si indiferent daca aveti copii la o gradinita Waldorf sau nu, sunt anumite practici benefice pe care le puteti aplica chiar voi acasa, astfel incat sa va bucurati de copii fericiti si armoniosi.

Iata mai jos primii 3 pasi pe care ii recomand pentru a le asigura copiilor o dezvoltare armonioasa, si pe care eu incerc sa ii aplic in permanenta:

1.Jocul liber. 

Am mai povestit si in alte randuri de acest joc liber, si de importanta lui in dezvoltarea copilului. In primii ani de viata este esentiala existenta unei perioade cat mai indelungate de joc liber, nestructurat. Jocul liber este acel joc care ii permite copilului sa il creeze, pe masura ce se joaca- nu are o desfasurare predeterminata. Este incurajat prin jucarii deschise, precum papusile naturale,  cuburile din lemn, matasurile colorate. Este important deoarece contribuie la dezvolatera emotionala sanatoasa si creativa a copilului, fiind fundamentul pentru dezvoltarea ulterioara a intelectului.

 

2. Jocul afara

Daca la primul punct a fost poate mai usor, la acest al doilea  punct a devenit mai complicat. Noi traim in oras, si din pacate orasul ofera mult prea putine spatii dupa sufletul meu- verzi, naturale, protectoare emotional. (poate tocmai de aceea am adanc inradacinat in mine dorul de iarba verde, de vant prin copaci sau de varfuri de munte). Sa imi las copiii sa se joace afara inseamna locuri de joaca- in care de multe ori ponderea naturii este nesemnificativa, sau parcuri- unde ajungem la “nu calca iarba” si “nu te sui in copaci”.

Dar cu toate acestea incerc sa le ofer copiilor cat se poate de mult joc afara. Si daca noi putem, si voi puteti J. Fie ca este vorba de parcuri, de mers in padure sau la iarba verde, sau de mers la tara, la bunici, este foarte important ca cei mici ca se poata conecta cu natura, prin joaca.

3. Timpul la televizor.

Ar fi ideal sa spun “deloc”. Stiu ca sunt parinti care reusesc, si ii admir. Eu inca nu am reusit. Si scriu aici si pentru aceia dintre voi care inca se lupta cu acest subiect- chiar daca mai lasam copiii la televizor nu e o tragedie, daca timpul este limitat.

Sunt doua motive pentru care eu consider televizorul daunator, si incerc sa limitez cat pot de mult expunerea. In primul rand, imaginatia. Televiziunea impiedica dezvoltarea imaginatiei la copii, deoarece le furnizeaza imagini “pe tava”. Cel mic ramane blocat in lumea imaginilor pe care le-a vazut, nemaifiind capabil sa inventeze altele noi. Cu cat expunerea este mai lunga, cu atat imaginatia are de suferit.

In al doilea rand, miscarea. Copiii sunt prin definitie neastamparati. La prorpiu. Sia sa e normal. Asa se dezvolta fizic, miscandu-se neincetat. In timpul privitului la TV, copilul sta. Pierzand minute, ore, zile de miscare. De dezvoltare fizica.

Sunt primele sugestii de lucruri care ar trebui aplicate. Stiu ca pot parea de bun simt, dar, uneori, in lumea nebuna in care traim, le mai putem uita. Mai suntem din cand in cand prinsi in vartejul tehnologiei si al consumerismului, si avem senzatia ca a-I oferi totul copilului inseamna inclusiv jucarii scumpe si sa-l lasam la desene animate cat ii doreste sufletelul. De fapt aceste comportamente ii fac mai mult rau decat bine- nu asa ne aratam dragostea.

Sper ca aceste sugestii va sunt de ajutor, si mi-ar placea sa aud comentariile voastre. In viitor voi reveni si cu alte modalitati de introducere a principiilor Waldorf in stilul vostru de viata intr-un mod simplu, nesofisticat, necostisitor.

Spor la joaca!

Loriana

Tic si Toc in cautarea Lunii

Nu-i cunoasteti pe Tic si Toc? Sunt cei doi spiridusi ai Padurii Ascunse. Cum? Nici de Padurea Ascunsa nu ati auzit? Ei bine, dragi copii, nici nu e usor sa o gasesti, e o padure magica, care se ascunde mereu de privirile oamenilor. Doar animalele care locuiesc in ea o pot vedea si, bineinteles, Tic si Toc.

 Zilele trecute Tic si Toc au venit pe la mine. I-am servit cu un ceai, si i-am imbiat sa-mi povesteasca ce mai e nou prin Padurea Ascunsa. Si mi-au istorisit ce au patit la ultima luna plina- e o poveste atat de incurcata, de zici ca s-au jucat o suta de pisici cu firul ei…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

In Padure e mare forfota- la noapte va fi luna plina, si zanele ies sa danseze. De mult, tare demult, zanele dansau singure, sub clar de luna, si oricine le vedea era transformat in stana de piatra. Dar un pitic batran, batran si intelept, le-a invatat ca e mai frumos sa danseze impreuna cu toate vietuitoarele padurii- sa fie prieteni, si sa se bucure de magia lunii impreuna. Si de atunci, in Noaprea Lunii Pline, in Padurea Ascunsa zanele danseaza cu pasarile, cu florile si cu vietuitoarele padurii.

De cu seara, Tic si Toc s-au pregatit pentru petrecere. Si-au scuturat caciulitele de ghinda, si-au pus pelerinele verzi de matase si i-au explicat puiului de cuc ca el nu poate veni la dans, fiind mult prea mic. Totul era gata cand…

…se auzi o ciocanitura, si pe usa intra val-vartej un arici. Era atat de tepos, incat nu i se vedea decat boticul si ochisorii sclipitori- in rest, o minge de tepi.

-Repede, repede! striga el atat de tare, incat Tic se sperie, se dadu inapoi si cazu peste  puiul de cuc, mai-mai sa-l striveasca. Veniti repede! Nu mai avem luna!

-Cum sa nu mai avem luna? intrebara Tic si Toc intr-un glas. Asta nu e posibil…sigur ti s-a parut. Haide, stai jos, iti facem un ceai sa te linistesti.

-Nu, nu, nu intelegeti, se planse ariciul. Nu-mai-e-luna! Era acolo, sus, asa frumoasa, mare si aproape rotunda…am intrat in vizuina sa imi chem fratiorii, si cand am iesit, intuneric bezna! Si luna nicaieri. Vai, vai, vai, ce o sa ne facem, cum o sa mai danseze zanele…

Tic si Toc devenira seriosi. Asta da problema. Niciodata nu se auzise de asa ceva in Padurea Ascunsa!

-Pai atunci trebuie sa o gasim noi! spuse Toc, hotarat. Haide, Tic! Sa mergem sa cautam luna. Nu mai avem mult, si zanele sosesc in poiana. Si, daca nu gasim luna, nu vor mai dansa, vor fi triste si vor pleca. Nu putem lasa sa se intample asta!

-Mie mi-e cam frica, ingaima Tic, uitandu-se pe fereastra. Afara e intuneric  bezna. Cum o sa vedem? Pe unde vom merge?

Toc se duse in camara si reveni cu un felinar micut.

-Asta ne va ajuta. Sa mergem!

-Vin si eu, spunse ariciul, mai hotarat. Vreau sa fiu de ajutor.

Cei trei prieteni isi luara la revedere de la puiul de cuc si apoi iesira afara. Intuneric. Nici o luna. Nici o stea. Toc ridica felinarul, si incepura sa mearga pe carare. Dupa ce facura cativa pasi isi dadura seama ca habar nu aveau incotro sa se indrepte. Oare cine ar fi putut fura luna? Si unde a ascuns-o? Sau poate luna a fugit ea singura? Dar unde? Si de ce?

-Sa mergem la Bufnita cea inteleapta. Ea va sti ce e de facut!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bufnita ca inteleapta tocmai se trezise. Bufnitele vad perfect pe intuneric, asa ca era tare vesela ca afara este bezna.

-Ei, micutii mei prieteni, incotro ati pornit la ora asta? Nu ar trebui sa fiti in patuturile voastre?

-Inteleapta Bufnita, spuse Tic, azi e noaptea dansului zanelor, dar luna a disparut! Ajuta-ne sa o gasim, te rugam! Unde sa o cautam? Cine  a luat-o?

Bufnita isi infoie aripile, apoi si le aranja si spuse:

-Hm, a disparut luna? Nici nu observasem… Ei bine, lasati-o in pace, se intoarce ea cand se satura de hoinarit. Doar uitati-va ce frumos e acum, cu intunericul acesta minunat…

Tic sopti:

-Doamna Bufnita, stim ca iti place intunericul. Dar noi vrem luna, luna plina, ca sa poata zanele dansa. Fara luna nu va fi nici un dans…

-Ufff, ufff, ufff. Inteleg. Ei bine, trebuie sa recunosc, luna e mai draguta decat soarele. Acela chiar e imposibil, cu toata lumina lui stralucitoare. Si care ziceati ca e problema?

- A disparut luna, striga ariciul cel tepos. Era sus pe cer, mare, frumoasa si aproape rotunda, si  acum nu mai e! Cine a furat-o? Unde sa o cautam?

-Linsiteste-te, micut arici, spune Bufnita bine-dispusa. Luna nu a plecat nicaieri, e tot la locul ei. Doar s-a acoperit cu un nor- probabil se aranjeaza si ea de petrecere.

-Cum? Intrebara cei trei prieteni la unison. Cum asa?

-Luna sta mereu pe cer, le explica Bufnita cea Inteleapta. Nu pleac a nicaieri. Doar ca uneori este acoperita de nori, de aceea nu o vedem.

-Adevarat? se mira Tic.

-Adevarat, zambi Bufnita. Locul lunii e pe cer. Sa nu va mai faceti griji altadata, nu o poate nimeni fura.  Va fi mereu acolo sus. Si chiar daca nu o putem vedea, stim ca e acolo sus, acoperita de patura ei de nori- poate doarme, sau se pieptana, dar e acolo. Si va reaparea cand i se face dor de noi.

-Asta chiar e o veste buna, batu din palme Toc. Sa mergem, prieteni, haideti in poiana, cred ca s-a strans toata lumea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poiana era plina de vietuitoare. Toti venisera la dans. Asteptau zanele. Si luna. Unii erau ingrijorati: ce ne facem daca a disparut luna? Altii asteptau rabdatori. Cativa purtau felinare, care luminau usor poiana. Tic, Toc si ariciul se amestecara printre prietenii lor, spunandu-le cu mandrie ceea ce tocmai aflasera: luna nu a fost furata, doar s-a acoperit cu un nor!

-Si daca nu se mai dezveleste? Intreba un iepuras. Atunci ce facem?

-Atunci…atunci…Toc nu avea nici un raspuns.

-Atunci sa o chemam! se auzi o voce cristalina. Si poiana se umplu de zane albe, minunate, feerice.

Pluteau prin vazduh, zburau printre animale, atingandu-le usor, salutandu-le, mangaind arborii si florile. Locul se umplu de freamat si de veselie. Zanele au venit!

-Sa va povestesc despre luna, prieteni dragi, spune Craiasa zanelor, asezandu-se comod pe o ciuperca. Poate pana termin povestea, va binevoi si ea sa se arate.

 

-Da, te rugam, te rugam, forfotira vietuitoarele. Batranii arbori de la marginea padurii fosnira binevoitori din frunze - ei stiu totul despre luna, despre soare, despre stele…sunt aici dintotdeauna.

-Luna locuieste pe cer, incepu Craiasa Zanelor. Acolo este casa ei, si nu pleaca niciodata de acolo. Uneori este acoperita de nori, si atunci nu o vedem. Alteori este dusa in colturi de cer pe care nu le putem vedea – dar asta nu inseamna ca a plecat de tot- e tot acolo, pe cer. Ii place sa se plimbe pe cer, asa cum va plimbati si voi prin padure, si ii place sa isi schimbe mereu infatisarea- intai e Luna Noua, subtire-subtire, apoi incepe sa creasca, si creste, si tot creste, pana ajunge mare si rotunda. Atunci e Luna Plina.

-Asa cum va fi in acesta seara! ciripi o pasarica.

-Exact asa, zambi Zana. Dupa ce e Luna Plina, incepe sa descreasca- se subtiaza, si se tot subtiaza, pana ajunge din nou subtire. Si apoi o ia de la inceput.

In timp ce Craiasa Zanelor termina de povestit, poiana se umplu de o lumina alba si frumoasa- aparuse Luna. Norul buclucas plecase, si acum sus pe cer stralucea o luna  rotunda ca o farfurie.

Zanele se luara de maini, si incepura sa danseze prin poiana. Toate vietuitoarele padurii incepura sa danseze printre zane, bucurandu-se de aceasta noapte minunata.

Iar Tic si Toc, stand sprijiniti de un copac, zambira in barba. Daca nu plecam noi in cautarea Lunii, poate nici nu aparea! Ce bine ca am fost curajosi! 

 

Sursa foto: Pinterest

5 Principii Waldorf pentru o copilarie fericita

Educatia Waldorf, inspirata de filozofia lui Rudolf Steiner, considera ca modul optim in care copiii invata este atunci cand sunt incurajati sa isi foloseasca imaginatia. Steiner a declarat ca educatia trebuie sa ia in considerare aspectele fizice, comportamentale, emotionale, cognitive, sociale si spirituale ale fiecarui copil.
Chair daca nu sunteti adeptii unei forme de invatamant in stilul Waldorf, iata cateva principii de baza pe care fiecare familie ar trebui sa le adopte. Ele vor oferi fundatia cresterii si dezvoltarii unui copil armonios si echilibrat.

1.       Copilaria nu este o intrecere

Copiii nu se dezvolta in acelasi mod si nici in acelasi timp. Educatia Waldorf ne invata sa fim atenti la nevoile particulare ale fiecarui copil si sa nu mai cerem copiilor nostri sa fie exact ca ceilalti. Copilul nu trebuie comparat cu colegii lui,nici in sens pozitiv nici in sens negativ, ci trebuie incurajat sa se ia la intrecere doar cu el insusi. Copilaria nu este o intrecere cu ceilalti copii, si nu trebuie sa existe invingatori si invinsi.

2.       Invata-ti copilul sa se joace

Principul de baza este ca cele mai simple jucarii stimuleaza imaginatia in cea mai mare masura. Steiner a subliniat nevoia de jucarii naturale, care ii ofera copilului experiente senzoriale. Jucariile trebuie sa fie simple si deschise (“Open-ended”), care sa creeze panza pe care imaginatia copilului picteaza aventuri minunate.
Cele mai apreciate jucarii in educatia Waldorf sunt simple si accesibile: conuri de brad, pietricele, scoici, ghinde, batiste de matase, papusi naturale, crengi si betisoare, jucarii de lemn, carton.

3.       Conectarea zilnica cu natura

Nimic nu ii prieste unui copil mai mult decat activitatile fizice, si tocmai de aceea este important sa ii oferim cat mai mult timp afara, in natura. Conectarea cu natura nu inseamna neaparat sa mergem zilnic in padure sau la iarba verde (desi ar fi minunat J ). Inseamna sa ne oprim sa mirosim o floare; sa adunam si sa ne jucam cu pietricele; sa observam arborii, cerul, norii, pasarile. Sa povestim despre soare si ploaie, despre anotimpuri, despre cum e vreamea afara. Aceasta conectare se poate face chair si in drum spre gradinita, sau spre magazin, sau spre bunici, daca nu aveti efectiv timp la dispozitie pentru o plimbare.

Statul afara, in natura, are un efect calmant asupra copiilor. Tocmai de aceea un copil care nu a fost scos deloc afara este agitat si nervos. Daca ii oferiti o jumatate de ora sau o ora in parculet, va deveni mult mai calm si linistit J
Iata cateva activitati simple de conectare cu natura: mirositi florile, adunati pietricele si betisoare, urmariti o furnica. Adunati flori si frunze, sau ghinde. Jucati-va in nisip. Urmariti norii. Si, mai presus de orice, aratati-i copilului ca va bucurati ca sunteti impreuna, afara.

4.      Povesteste-i

Albert Einstein a spus odata: “Daca vrei ca copilul tau sa fie inteligent, citeste-i basme. Daca vrei sa fie si mai inteligent, citeste-i si mai multe basme”  Exact aceasta abordare o are si pedagogia Waldorf.

Copiii au nevoie sa asculte povesti, spuse de catre voi, nu de catre jucarii vorbitoare. Povestile sunt fermecate, ii poarta pe copii in lumi magice, in care nu au fost vreodata. Ii invata cuvinte noi, dar si modul in care trebuie sa se comporte in diferite situatii. Invata despre bine si rau, in cel mai minunat mod posibil.  Asadar tu, ca parinte, sau bunic, trebuie sa devii un povestitor. Poti sa le citesti, dar si sa le povestesti diverse istorioare inventate de tine. Si chiar daca prima oara poate parea greu, va deveni din ce in ce mai usor, si iti vei da seama ca nu doar copilul tau beneficiaza de pe urma povestilor J

5.       Inglobeaza arta in rutina zilnica

Adica fa loc pentru momente de creatie, in timpul carora copilul isi va dezvolta creativitatea. Jocul creativ nu inseamna neaparat desenat sau pictat. Poate sa insemne orice fel de joc, atat timp cat nu este predefinit de adult- copilul va inventa propria joaca, in care se poate intampla orice isi doreste el.

Straduinta noastra suprema, dupa cum afirma si Steiner, trebuie sa fie aceea de a dezvolta fiinte umane libere, capabile sa-si stabileasca singure scopul si directia vietii lor.

“Nevoia de imaginatie, un simt al adevarului si un sentiment de responsabilitate- aceste trei forte sunt elementul central al educatiei.” (Rudolf Steiner)

Tu folosesti vreunul dintre aceste principii in cresterea copilului tau? Care este punctul tau preferat?

Fii o mama cu chef de joaca!    

Loriana

Sursa foto: Pinterest

Tutorial Bebe-Fluturel

Am fost intrebata de mai multe ori despre tutoriale si kituri pentru papusi in stilul Waldorf. Si pentru ca este ceva magic intr-o  jucarie creata de mami, m-am gandit sa postez un tutorial complet pentru un bebelus in stilul Waldorf - in acest fel puteti face si voi o surpriza minunata copilului vostru :)

Asadar haideti sa facem impreuna un Bebe-Fluturel (sau Bebe-Grasunel cum i-a spus cineva tare drag mie :)

Materiale necesare: 

-tricot pentru fata  ( se foloseste un material conceput special pentru papusile Waldorf, de culoarea pielii)- o bucata de 19 x 17 cm

-catifea de bumbac pentru corp - o bucata de 30 cm inaltime si 90 cm latime, sau doua bucati de 30 x 45 cm. Catifeaua este elastica pe latime.

-lana curata de oi, pentru umplut - 100 gr

-bandaj tubular, pentru format capul - o bucata de aprox. 30-40 cm, cu latimea de 3-6 cm.(daca este mai ingust, este nevoie de 40 cm, deoarece cand se va largi bandajul se va scurta)

-ata de bumbac pentru brodatul ochilor si a guritei

-ata crem si ata in culoarea catifelei.

-ata rezistenta, alba, pentru legat. Poate fi fir de bumbac mai gros, sau chiar ata dentara.

-ceara netoxica pentru inrosirea obrajorilor.

1. Din jerseul tubular se taie o bucata de aproximativ 30 cm.

 2. La un capat se increteste.

 3. Se strange si se face nod.

 4. Alternativ, se poate taia dublul lungimii jerseului, se increteste la jumatate, si va fi dublat peste cap. Ambele metode merg la fel de bine, tine mai mult de preferintele fiecaruia.

5. Lana de oi vine in bucati mari- cam asa:

6. Se rupe in fasii de aproximativ 5-7 cm. Pregatiti multe fasii- le veti folosi la formatul capului.

 7. Luati o fasie si formati un nod la un capat.

 8. Incepeti sa rulati fasia, in jurul nodului, cat puteti de strans.

 9. Tocmai ati obtinut "inima" capului bebelusului :). Sau Creierasul:)

10. Continuati sa rulati inca o fasie de lana, si apoi inca una, incercand sa pastrati ghemul cat se poate de rotund.

 11. Continuati pana obtineti un ghem de lana de aproximativ 20 cm.

 11. Luati 6 fasii de aproximativ 7-8 cm latime, si asezati-le in forma de stea.

 12. Asezati ghemul in mijlocul fasiilor

 13. Infasurati cate o fasie in jurul ghemului, tinand strans exact sub ghem.

14. Infasurati astfel toate fasiile, si legati cat puteti de strans sub ghemul de lana. Veti obtine un cap de aproximativ 25-27 cm.

15. Trageti peste capul astfel format fasia de bandaj tubular pregatita la inceput.

16. Daca folositi varianta a doua, cu bandajul tubular dublu ca lungime, pus in doua, acum este momentul sa taiati capetele atei cu care ati legat bandajul la jumatate- daca nu le taiati, vor atarna peste fata, si se va vedea urat.

17. Trageti si a doua jumatate peste cap(tot doar pentru varianta a doua de bandaj tubular)

18. Strangeti toata lana care atarna in interiorul bandajului, si legati jos de tot cu ata.

19. Taiati o bucata mai lunga de ata, si legati sub ghemul de lana format anterior - astfel obtineti o separare a capului propriu-zis.

20. Urmeaza etapa de formare a trasaturilor faciale. Legati cu ata, cat puteti de strans, la jumatatea capului. Aceasta este linia ochilor, si totodata este cea care da obrajorii bucalati.

21. Cu o alta bucata de ata, faceti o legatura verticala. Legati cat puteti de strans.

22. Folosnd un ac mai gros (eu am unul lung, special pentru papusi, dar nu este obligatoriu la acest bebelus. Este obligatoriu doar pentru papusile mari), coaseti in X zona de intersectia a celor doua legaturi- orizonta si verticala, atat in stanga cat si in dreapta.

Asa.

23. Cu ajutorul cozii unei crosete, sau cu un creion, trageti linia orizontala din spate (acolo unde este nodul facut) spre josul capului, spre ceafa. Incetul cu incetul, pas cu pas, pana ajunge ata de legatura la ceafa, ca in imaginile de mai jos.

24. Acum trebuie cusuta ata pe care tocmai ati mutat-o la ceafa de ata din lateral, dintre ureche si barbie. Mai jos pas cu pas.

25. Coaseti intr-o parte, continuati la ceafa si ridicati-va in partea cealalta, pana la a doua cusatura in forma de X.

26. Si gata capul! :) Rotund si bucalat, numai bun de pupat!

27. Urmeaza croitul corpului. Printati tiparul de corp si de caciulita. Salvati tiparul de mai jos in calculator (click pe el apoi "Save as""), apoi printati pe un A4-full size.

28. Asezati tiparul de corp pe material, la indoitura materialului. Materialul trebuie pus pe lungime, adica sa fie mai elastic pe latime.

29. Desenati conturul tiparului cu un pix (sau marker de material, daca aveti). Fixati materialul cu bolduri, si decupati. Repatati operatiunea (pentru a obtine si spatele), si apoi repetati si pentru caciulita. La bebelusul din imagine eu am hotarat sa ii fac caciulita mai lunga, ca atare, dupa ce am desenat conturul caciulitei, am taiat mult mai in lung. Ca sa fiu sigura ca sunt explicita, repet- doua bucati din tiparul de corp, si o bucata din tiparul de caciulita, da? (in poza de mai jos am fotografiat doar o bucata din tiparul de corp, nu lasati asta sa va induca in eroare :)

30. Coaseti, la masina de cusut, atat corpul cat si caciulita. La caciulita exact pe conturul decupat, in lateral (nu si in partea de jos, acolo trebuie fixata pe cap). Pentru corp, puneti cele doua parti decupate fata la fata, fixati-le in bolduri, si coaseti pe toata circumferinta, lasand doar la gat necusut.

31. Intoarceti corpul si caciulita pe fata.

32. Urmeaza sa "imbracam" capul in "piele". Luati bucata de tricot de bumbac de culoarea pielii si indoiti-o. Apoi coaseti la masina, in forma din imaginea de mai jos- obtinem o forma mai ingusta in partea gatului, si mai lata in partea capului.

33. Taiati surplusul de material.

34. Trageti "pielea" peste cap, introducand capul de sus in jos (dinspre partea mai larga spre partea mai ingusta).

35. Asa arata din fata.

36. Si asa din lateral.

37. Legati cu ata imediat sub cap, in zona gatului.

38. Surplusul de material din crestet este impaturit frumos, si prins cu bolduri, pentru a fi cusut.

39. Efectuati cusaturile din crestet. Nu arata rau deloc :)

40. Din nou la corp. Bebelusul nostru are pumnisorii stransi- acum este momentul sa ii facem. Masursati din coltul mainii aprox. 3.5 cm spre umar si spre subbrat, si fixati cu bolduri.

41. Umpleti coltul cu putina lana.

42. Cu ata de culoarea catifelei, insailati pe langa bolduri, pornind de la cusatura de sub-brat, si terminand in acelasi punct.

43. Apoi incretiti ata cu grija, pentru a forma pumnisorul. Aveti grija sa prindeti inauntru toata lana.

44. Repetati la cel de-al doilea pumnisor...

45...si la picioare. Eu am facut picioarele putin mai mari, am masurat cam 5 cm.

46. Umpleti corpul cu lana, si introduceti capul prin deschizatura gatului. Lana nu trebuie indesata, bebelusul trebuie sa fie moale si pufos.

47. Fixati capul cu bolduri.

48. Cu ata crem, efectuati cusatura de la gat, folosind cusatura-scara (ladder stitch).

49. Masurati de la gat in jos, pe toata circumferinta, 3-4 cm. Acestia vor forma gulerasul bebelusului, daca vreti un guleras mai mare, masurati mai mult.

50. Incepand din spate, insailati pe langa bolduri, mergand pe toata circumferinta, si terminand in acelasi punct din care ati pornit. Folositi ata de culoarea catifelei.

51. Incretiti cu grija, si faceti nod in spate. Nodul va fi ascuns de faldurile gulerasului.

52. Aproape gata bebelusul :). Deja sta in fundulet!

53. Urmeaza o etapa mai ciudata, care implica multe bolduri fixate in fata bebelusului- dar asta e, n-avem incotro :)
Stabiliti centrul fetei fi impungeti cu un ac, pentru a fi vizibil. Coaseti gurita cu ata rosie, simetrica fata de centrul fetei marcat cu acul.
Apoi, din centru, masurati cu centimetrul distanta pana la ochi, egala in stanga si in dreapta. 1.6cm de la punctul care marcheaza centrul fetei pana la primul bold, care marcheaza inceputul ochiului. Si cam 0.7 cm intre primul bold si al doilea bold, semnificand marimea ochiului.

54. Coaseti si ochisorii, cu ata neagra.

55. Puneti caciulita, si fixati-o cu bolduri.

56. Coaseti caciulita, incepand din spate, cu cusatura-scara (ladder stitch)

57. Si ultima etapa- inrosira obrajorilor, cu ceara netoxica.

Bine ai venit, Bebe-Fluturel!

Stiu ca e foarte lung tutorialul, dar am vrut sa il fac pas cu pas, pentru ca orice harnicuta sa poata coase un Bebe-Fluturel fara probleme.
Si surprizele nu s-au terminat- zilele viitoare vor fi gata si kiturile pentru Bebe-Fluturel - toate materialele de care aveti nevoie, unul langa altul, vor sta cuminti intr-o cutiuta, asteptand magia dragostei voastre :)
Pentru ca orice jucarie cusuta cu dragoste este magica!


In incheiere, va urez multe, multe, multe...
Zambete, magie si spor la joaca!

Loriana