Educatia Waldorf pretuieste copilul ca
intreg, nu doar interesele academice.
Educatia Waldorf si, in sens mai larg, un stil de viata Waldorf, pune
accent pe intampinarea nevoilor individuale ale fiecarui copil, prin crearea
unui mediu de invatare calm, bland si “hranitor” atat din punct de vedere
intelectual cat si emotional. Aplicarea acestor principii in timpul anilor de
gradinita si de scoala isi va pune amprenta asupra modului de viata al copilului
devenit adult, oferind bazele unei dezvoltari solide si armonioase a copilului.
Play
is the highest form of research.
—
Albert Einstein
Prin joc, copiii invata despre ei si despre lume. In pedagogia Waldorf se
considera ca inainte de varsta de 7 ani copilul trebuie sa fie cat mai mult
implicat in joc liber, imaginativ. Aici scoala Waldorf se desparte de alte
forme de invatamant prin faptul ca pune accent nu doar pe dezvoltarea
cognitiva a copilului, ci si pe cea de
la nivel emotional, spiritual si fizic –este vorba de acea abordare holistica,
a copilului ca intreg, cu care eu rezonez foarte mult.
Aceasta filozofie Waldorf mi-a placut foarte mult inca de cand am venit
prima oara in contact cu ea, de acum 5-6 ani. Daria era micuta, si am inceput
sa aplic bucatele din modul Waldorf de educatie in cresterea ei ( ea
frecventand o gradinita step-by-step la acea vreme, au fost parti care s-au
imbinat foarte frumos).
Mi se pare un mod corect de a creste si educa un copil, in familia noastra
se combina frumos cu principiile de “playful parenting” (pe care eu l-am
aplicat inainte de a stii ca exista J ), de
babywearing ( de etapa caruia am trecut, dar de care m-am bucurat in fiecare
moment) si in general cu un mod de viata calm, relaxat si iubitor.
Deoarece nici la primul copil si nici la al doilea nu am avut sansa sa am
in orasul in care locuiesc o gradinita Waldorf, singura modalitate de a
beneficia de acest mod de educare a fetelor a fost sa ma “specializez” eu (da, stiu, cos papusi Waldorf, era si greu de
ghicit! J )
Partea frumoasa este ca nu e greu deloc. Si indiferent daca aveti copii la
o gradinita Waldorf sau nu, sunt anumite practici benefice pe care le puteti
aplica chiar voi acasa, astfel incat sa va bucurati de copii fericiti si
armoniosi.
Iata mai jos primii 3 pasi pe care ii recomand pentru a le asigura copiilor
o dezvoltare armonioasa, si pe care eu incerc sa ii aplic in permanenta:
1.Jocul liber.
Am mai povestit si in alte randuri de acest joc liber, si de importanta lui
in dezvoltarea copilului. In primii ani de viata este esentiala existenta unei
perioade cat mai indelungate de joc liber, nestructurat. Jocul liber este acel
joc care ii permite copilului sa il creeze, pe masura ce se joaca- nu are o
desfasurare predeterminata. Este incurajat prin jucarii deschise, precum
papusile naturale, cuburile din lemn,
matasurile colorate. Este important deoarece contribuie la dezvolatera emotionala
sanatoasa si creativa a copilului, fiind fundamentul pentru dezvoltarea
ulterioara a intelectului.
2. Jocul afara
Daca la primul punct a fost poate mai usor, la acest al doilea punct a devenit mai complicat. Noi traim in
oras, si din pacate orasul ofera mult prea putine spatii dupa sufletul meu-
verzi, naturale, protectoare emotional. (poate tocmai de aceea am adanc
inradacinat in mine dorul de iarba verde, de vant prin copaci sau de varfuri de
munte). Sa imi las copiii sa se joace afara inseamna locuri de joaca- in care
de multe ori ponderea naturii este nesemnificativa, sau parcuri- unde ajungem
la “nu calca iarba” si “nu te sui in copaci”.
Dar cu toate acestea incerc sa le ofer copiilor cat se poate de mult joc
afara. Si daca noi putem, si voi puteti J. Fie ca
este vorba de parcuri, de mers in padure sau la iarba verde, sau de mers la
tara, la bunici, este foarte important ca cei mici ca se poata conecta cu
natura, prin joaca.
3. Timpul la televizor.
Ar fi ideal sa spun “deloc”. Stiu ca sunt parinti care reusesc, si ii
admir. Eu inca nu am reusit. Si scriu aici si pentru aceia dintre voi care inca
se lupta cu acest subiect- chiar daca mai lasam copiii la televizor nu e o
tragedie, daca timpul este limitat.
Sunt doua motive pentru care eu consider televizorul daunator, si incerc sa
limitez cat pot de mult expunerea. In primul rand, imaginatia. Televiziunea
impiedica dezvoltarea imaginatiei la copii, deoarece le furnizeaza imagini “pe
tava”. Cel mic ramane blocat in lumea imaginilor pe care le-a vazut, nemaifiind
capabil sa inventeze altele noi. Cu cat expunerea este mai lunga, cu atat
imaginatia are de suferit.
In al doilea rand, miscarea. Copiii sunt prin definitie neastamparati. La
prorpiu. Sia sa e normal. Asa se dezvolta fizic, miscandu-se neincetat. In
timpul privitului la TV, copilul sta. Pierzand minute, ore, zile de miscare. De
dezvoltare fizica.
Sunt primele sugestii de lucruri care ar trebui aplicate. Stiu ca pot parea
de bun simt, dar, uneori, in lumea nebuna in care traim, le mai putem uita. Mai
suntem din cand in cand prinsi in vartejul tehnologiei si al consumerismului,
si avem senzatia ca a-I oferi totul copilului inseamna inclusiv jucarii scumpe
si sa-l lasam la desene animate cat ii doreste sufletelul. De fapt aceste
comportamente ii fac mai mult rau decat bine- nu asa ne aratam dragostea.
Sper ca aceste sugestii va sunt de ajutor, si mi-ar placea sa aud
comentariile voastre. In viitor voi reveni si cu alte modalitati de introducere
a principiilor Waldorf in stilul vostru de viata intr-un mod simplu,
nesofisticat, necostisitor.
Spor la joaca!
Loriana
