Daca va plac povestile cu ciuperci
fermecate, pitici intelepti si zane bune, atunci trebuie sa faceti cunostinta
cu Dayana – orpiti-va un minut si intrati in Atelier; si Dayana va va spune cea
mai minunata poveste...
Dayana a aparut, intr-o seara ca oricare
alta, dintr-un clinchet de clopotei de argint. Eram in atelier. Era liniste,
fetele dormeau de mult in patuturile lor fermecate, visand vise colorate de
copil fericit. Papusa la care lucram incepea sa prinda contur- manutele si
picioarele erau deja umplute cu lana alba si pufoasa, trasaturile fetei erau
aproape gata...totul mergea bine. Si
apoi am facut impertinenta de a atasa toate partile una de alta- cap, corp,
maini, picioare. Acul parca a innebunit,
alerga peste material fara sa il mai pot controla, lumina din atelier parca a
devenit mai intensa si...”Cling! Cling! Cling!”. Am ridicat privirea- cine
umbla la ora asta cu clopotei? Nu era
nimeni...”Cling!” a sunat din nou, cristalin, minunat, parca razand de mirarea
mea. M-am uitat atenta in jur- nimeni si nimic. Si cand mi-am coborat din nou privirea
in poala, la papusa la care lucram, stupoare! Bucatile disparate de material
disparusera; in bratele mele radea cea mai simpatica papusa posibil. Dayana.
Cea aparuta dintr-un clinchet de clopotel de argint.
La fel ca si imprejurarile creerii ei,
Dayana este nastrusnica. Ii place sa stea cocotata pe o creanga de copac, si sa
le povesteasca pasarelelor cele mai ciudate basme posibile (intr-o zi o
randunica care are cuibul la streasina a venit si mi s-a plans- mi-a spus ca
Dayana le-a impuiat capul puilor ei cu povesti despre ciuperci fermecate si
zane bune- si ca acum cei mici nici nu vor sa auda sa plece in tarile calde la
toamna; ei vor sa plece in tarile in care cresc ciuperci fermecate! )
Altadata am gasit-o stand cuibarita in
varful patului, cu o carticica in mana. “Ce papusa cuminte!” mi-am spus in
sinea mea. Am vrut sa ies incetisor, sa nu o deranjez, dar ea m-a intrebat:” Ce
inseamna “latent”?”...Stupoare...Dayana citea
dictionarul, spunea ca are nevoie de cuvinte noi pentru povestile pe
care le inventa..
In afara de aceasta imaginatie debordanta
(si de faptul ca se cocoata prea usor in toti copacii intalniti), Dayana este o
scumpa. Ii place grisul cu lapte, si spune ca nu ar putea trai fara sa
imbratiseze zilnic pe cineva. Ii plac
cantecele de leagan, mai ales daca i le fredoneaza cineva in timp ce o tine in
brate. Daca stau sa ma gandesc bine, e o papusica plina de sensibilitate. Isi
doreste sa ajunga in bratele unei fetite care sa o legene si sa ii spuna
povesti multe. Dar sa o duca si in aventuri. I-am explicat: aventurile nu sunt
pentru papusi. Dar cand am vazut dezamagirea de pe fetisoara ei, si cand mi-am
amintit de intamplarea fermecata care a adus-o in bratele mele, mi-am dat seama
ca poate nici eu nu le stiu pe toate. Am luat-o in brate si i-am soptit: “De
fapt am gresit. Stiu precis ca te asteapta aventuri minunate, langa noua ta
prietena!” Si m-am lasat invaluita de fericirea si caldura ce-au aparut pe
fetisoara ei :)
Sa va povestesc acum si despre fiziologia
ei :)
Este cusuta in intregime din tricot de
bumbac 100% natural, creat special pentru papusi, in Olanda, si este umpluta cu
lana de oi, spalata, uscata, daracita si aromatizata cu uleiuri esentiale. Imi
place lana de oi, si simt o mare bucurie ca este locala- daca tricot nu gasesc
fabricat in Romania, lana este din belsug.
Capul si trasaturile fetei sunt sculptate
in tehnica Waldorf. Desi m-am indepartat putin de la unul dintre principiile Waldorf,
acela al simplitatii trasaturilor. Dayana are trasaturi mai pronuntate, care ii
confera personalitatea ei. Are nasuc carn si zambet larg, obrajorii bucalati si
ochisorii plini de veselie. Nu am cum sa ascund aceasta veselie si acest chef
de viata- asa e ea!
Are parul din mohair in culoarea mierii.
Da, stiu, jumatate din timp sta ciufulita...Dar si cand vrea poat fi cea mai
cocheta micuta domnisoara, cu parul aranjat impecabil si cu o clama
asortata...pana cand da de un alt copac numai bun de catarat :)
Asa este Dayana. Daca v-a placut povestea
ei, dati-ne de stire (e foarte curioasa, acum sta cocotata pe umarul meu si se
tot uita la monitor, sa vada tot ce scriu...nu cumva sa va dezvalui pe furis
vreun secret al minunii create dintr-un clinchet de clopotel de argint...cum ar
fi acela ca e foarte curioasa! :))
No comments:
Post a Comment