Tuesday, April 28, 2015

Perfectiunea papusilor de plastic versus (im)perfectiunea papusilor textile

Da, papusile de plastic sunt perfecte. Ca si matritele care le dau forma.
Sunt perfect simetrice, nu au un obraz mai mare decat altul sau un picior putin mai gros, si, mai ales seamana toate una cu alta. Sunt perfecte. Sau...nu?


De fapt, depinde de fiecare, de perspectiva fiecaruia asupra jucariilor. Din punctul meu de vedere, sunt intruchiparea perfecta a imperfectiunii ( scuzati jocul de cuvinte, nu m-am putut abtine).

Pentru mine, o papusa trebuie sa fie unica. Ca si micuta ei stapana, sau stapan. Sa aiba propria ei personalitate si trasaturi. Care ii vorbesc copilului, il ajuta sa intre in taramul povestilor, si a jocului imaginativ. Care o fac sa il insoteasca in aventuri minunate, in care el poate fi exact ceea ce vrea, si sa fie companionul perfect in orice joc.

Sa fie facuta de o mana iubitoare, nu de o matrita. Poate asta nu conteaza, dar eu cred ca da. Eu cred in memoria lucrurilor, si in energia pozitiva, si in vibratiile benefice ale materialelor naturale.

O papusa naturala nu poate fi "STAS". Si nu poate fi reprodusa exact. O alta asemanatoare, da. Dar una identica, niciodata. Exact ca oamenii nu?

De aceea, pentru mine, papusile naturale sunt perfecte. Perfect de calde, de tandre, de unice. Chiar daca uneori, din punct de vedere al simetriei, mai apare cate o imperfectiune. In fond, voi sunteti perfect simetrici? :)

De-a lungul timpului am cusut multe papusi. Primele au iesit...imperfecte :) - cel putin dupa standardele mele de acum. Dar tot frumoase mi se par, pentru ca vad dincolo de ochisorii lor prea apropiati, sau de nasucurile prea mari...le simt iubitoare, empatice, gata sa incurajeze copilul in drumul lui catre a creste mare, in loc sa-l judece ca nu se incadreaza in anumite tipare.

Va rog, cu drag, sa va ganditi la ceea ce inseamna o papusa in mainile unui copil. Si sa ii puneti in manute papusa de care el are nevoie.

Va las in compania unora dintre primele mele papusi - imi sunt atat de dragi, desi sunt de mult plecate de la mine, catre taramuri de joaca si imaginatie...







2 comments:

  1. Si mie imi plac papusile pe care le faci, le-as cumpara pe toate...pentru mine:). Copilului meu ii plac insa cele de plastic, barbie, desie u am incercat sa -i introduc papusid in carpa (nu facute manual), dar avem trei, din care una cumparata de mine din gara de la Roma inainte de a o avea pe ea:). Probabil sub influenta celorlalti sau...pur si simlu pentru ca la copii le plac plasticurile. Si hainele cu printese sau super eroi pe ele sunt in opinia lor tot ce e mai frumos:) desi noua ni se par oribile...Cred ca papusile pe care le faci sunt minunate si pot fi prima jucarie a bebelusului, cea cu care doarme, cuc are mananca, se joaca si o poarta peste tot de-i ies fulgii din ea pana pe la 2-3ani. Apoi descopera plasticul. Si mai cred ca sunt potrivite pentru copiii mari;) care isi doesc o prietena care sa le pastreze secretele:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, Anca, ai dreptate, sunt unii copii care sunt "cazuti" dupa Barbie si supereroi...si, recunosc, si Daria mea a avut un astfel de episod :). Dar i-a trecut, si tot cu ciufulitele ei se joaca :).
      Ma bucur tare mult ca iti plac papuselele mele, te astept cu drag oricand in vizita, sa mai schimbam o vorba-doua :)

      Delete

Bine ai venit, August! ~ Curgere cu anotimpurile~

Știu.  Au trecut 4 ani de când nu am mai scris aici. Ani lungi și totuși scurți, plini și uluitori, ani din viața mea.  Cărarea se așterne, ...