Lipseste caldura aramiului si ruginiului din frunze, dar o compensez smechereste cu un dovleac-fantezie. Putem sa ne inchipuim ca in el locuieste un spiridus ghidus. Cine stie, poate chiar locuieste cineva acolo...:)
Ghemele de mohair sunt si ele fermecate de aerul tomnatic, motaie usor in cosul lor, visand probabil la papusi viitoare. E liniste, se aude doar ploaia. Si acul alergand, prinzand emotie si bucurie si energie pozitiva in fiecare petec de material...
Azi in atelierul meu miroase a toamna. Si a fericire.
Imi place tartacuta! Iubesc dovleceii cu forme ciudatele. iubesc toamna! e frumos atelierul tau!
ReplyDelete