Viata ca o joaca. Marturisiri, zambete si papusi naturale.

De ceva vreme ma joc. Ma joc cu Daria, ma joc  cu sotul meu, ma joc singura. Ma joc de-a toate cele, de-a viata, pe scurt. Si imi place. Zilele sunt mult mai frumoase, pline de momente placute. Serile nu mai trec ca acceleratul, in goana nebuna. Sunt seri in familie. Totul pare mai…armonios. E o energie pozitiva care ma inconjoara in permanenta. Imi vine mereu sa zambesc. Cunoscutilor, necunoscutilor, mie insami. Dar sa zambesc. Nu mai sunt incordata, incrancenata in fiecare moment, din diferite motive (si toate gresite). Doar traiesc, zambesc, ma bucur. Ma joc.

Si cum aceasta traire intensa isi cere tributul si indeletnicirile ei, i le dau. Adica ma joc :). Si joaca mea arata cam asa…

Am devenit pe nesimtite o barza (sau nasa, sau zana uneori, depinde de imaginatia Dariei din ziua respectiva) de papusi. Naturale, pufoase, dragastoase, numai bune de strans in brate si iubit. Si cum piticul meu cu traitul natural nu si-a pierdut din forta, si-a facut si el simtita prezenta :). Croite din materiale de bumbac, papusile sunt umplute cu lana de oi, usor aromatizata cu uleiuri esentiale potrivite copiilor. Si indesate bine cu multa dragoste. Trec apoi in salonul de infrumusetare(logic, nu?), unde primesc ochisori si gurite brodate. Pe la coafor, unde primesc de la barza bucle mai mari sau mai mici, mai lungi sau mai scurte. Si…gata! Ca prin minune, ghemotocul  capata personalitate. Prinde viata. Ii sclipesc ochisorii, iti zambeste cu gurita lui cea mica, si isi intinde manutele sa il iei in brate. Urmeaza imbracatul, in hainute croite de mari creatori de moda papuseasa (a se citi: de catre mine :). Si apoi livrarea, direct in manutele nerabdatoare ale Dariei. Care (in exact acesta ordine): o strange in brate, o pupa, o boteaza, o pupa, il anunta pe tati (cu un chiot care imi sparge timpanele) ca are o noua papusa, il cheama obligatoriu sa le faca cunostinta, o mai pupa de vreo doua ori, si apoi fuge in camera ei sa o introduca pe nou venita in Padurea fermecata (adica in gradina zoologica de papusi si jucarii din camera Dariei). Iar eu…stau. Respir. Ma bucur de fericirea care ma inconjoara. Mai respir o data, si trec la urmatoarea comanda speciala. Berzele nu stau. Aduc mereu colete dragalase, zambete si fericire…