A aparut
intr-o zi, dintr-o raza de soare (mi-a spus mai tarziu, dupa ce am devenit
prietene, ca asa ii place cel mai mult sa calatoreasca- pe razele de soare.
Este luminos si rapid. Niciodata nu-mi trecuse prin minte ca se poate calatori pe raze de soare…)
O cheama Imriel, si traieste departe, in Apele Magice. Este o sirena-printesa. Cand sta in apa, ia forma unei sirene, cu o minunata coada stralucitoare, de culoarea petrolului imblanzit. Cand iese in vazduh, capata forma de printesa- iar piciorusele ei sunt cele mai dragalase din cate am vazut.
Dar daca o pui pe ea sa iti povesteasca, intai se codeste. Roseste, si sopteste ca nu e o povestitoare prea buna. Apoi incepe, timid: ” Demult, tare demult, pe cand stelele se jucau cu sirenele..…”, iar povestea incepe sa se depene de la sine. Imriel prinde curaj, vorbele sunt din ce in ce mai clare, povestea prinde viata, itele se incurca si se descurca ca prin magie…si iti dai seama ca nu mai esti in camera ta, ci in lumea magica a micutei sirene povestitoare…
O cheama Imriel, si traieste departe, in Apele Magice. Este o sirena-printesa. Cand sta in apa, ia forma unei sirene, cu o minunata coada stralucitoare, de culoarea petrolului imblanzit. Cand iese in vazduh, capata forma de printesa- iar piciorusele ei sunt cele mai dragalase din cate am vazut.
II place foarte mult sa se joace, sa inoate si sa povesteasca. Sau sa asculte povesti. Dar, daca te apuci sa ii povestesti ceva, te intrerupe din minut in minut: "Dar de ce s-a intamplat asa? Dar esti sigura? Eu nu cred ca a spus asa…Cred mai degraba ca te inseli…era soare afara, nu se poate sa fi fost zapada..”…in felul acesta, credeti-ma, iti ia cam 3 zile sa termini o poveste simpla, de cateva pagini.
Dar daca o pui pe ea sa iti povesteasca, intai se codeste. Roseste, si sopteste ca nu e o povestitoare prea buna. Apoi incepe, timid: ” Demult, tare demult, pe cand stelele se jucau cu sirenele..…”, iar povestea incepe sa se depene de la sine. Imriel prinde curaj, vorbele sunt din ce in ce mai clare, povestea prinde viata, itele se incurca si se descurca ca prin magie…si iti dai seama ca nu mai esti in camera ta, ci in lumea magica a micutei sirene povestitoare…
Povestile ei sunt fermecate, colorate, invaluitoare- ca si pletele lungi care ii danseaza pe umeri. Uneori ma intreb daca povestile ei nu sunt, cumva, nascute din parul ei neasemuit….vedeti? Iar mi s-a intamplat! Fatuca asta ma vrajeste, ma ameteste complet!
Da, stiu,
puteti rade! Dar o sa vedeti voi, cand o veti intalni! Magia ei este atat de
diafana, incat iti dai seama de ea abia dupa ce te-a invaluit complet. Esti
prins, iremediabil, de micuta sirena Imriel. Si tot ce iti doresti este sa te
joci cu ea, sa o piepteni, sa ii asculti povestile…si sa calatoresti pe raze de
soare catre indepartatele Ape Magice…
