Educatia Waldorf versus educatia Montessori – o comparatie

Primul meu contact cu educatia Waldorf a avut ca punct de plecare jucariile sanatoase.  Cautand jocuri si jucarii naturale pentru  Daria (pe atunci era copil unic, si era mica-mica  – intre timp a aparut si Timeea in scena), am dat peste acest concept, total nou pentru mine. Din educatia Waldorf am preluat fara rezerve papusile naturale si jucariile din lemn, dar si activitatile in natura, precum si jocurile imaginative. Ulterior am citit si despre Montessori – la fel, un stil de educatie preluat din strainatate, care trateaza copilul ca individ unic si promoveaza apropierea de natura. Si din Montessori am preluat anumite idei, astfel  incat copilaria fetelor a decurs – si inca decurge-  intr-un ritm armonios, rezultat dintr-o imbinare “a la moi” a conceptelor preluate din aceste stiluri de educatie, combinate pe ici pe colo cu ceea ce consider sanatos din educatia formala a Romaniei zilelor noastre.

Cele doua educatii au multe similaritati, dar si diferente. Oricum, ideile de la baza lor sunt asemanatoare, astfel incat combinarea lor nu este deloc dificila. In acest fel fiecare parinte poate prelua din fiecare metoda exact ceea ce considera potrivit pentru copilul lui - ambele sunt fluide, flexibile...aproape magice :)

SIMILARITATI Montessori and Waldorf sunt sistemele de invatamant care se dezvolta cel mai rapid in lume. Ambele se bazeaza pe ani de experienta, cu copii de toate varstele, in toata lumea. Ambele cultiva un inalt nivel de respect fata de copil ca individ unic, spiritual, creativ. Ambele cred in protejarea copilului de stresul vietii moderne, de utilizarea in exces sau in mod eronat a tehnologiei (televizor, calculator, tablete etc) Ambele subliniaza necesitatea educarii copilului ca intreg, la nivel spiritual, mental, fizic si psihologic, indiferent de curicula. Ambele pun accent pe importanta mediului natural, absenta plasticului, mentinerea legaturii cu natura si materialele naturale Ambele sisteme isi bazeaza educatia pe nevoile copilului, considerand ca in acest fel se va dezvolta un individ armonios, care va satisface pe deplin cerintele societatii. Atat scoala Montessori, cat si cea Waldorf au fost interzise de regimul nazist, in perioada celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca au refuzat sa predea ideologia nazista. ·         Ambele scoli au in programa o varietate de discipline creative: arta, muzica, dans si teatru, pentru toate varstele.

DIFERENTE ·         WALDORF: Subiectele academice sunt introduse in educatia copilului mai tarziu decat in cazul educatiei Montessori. Acestea sunt considerate, ca si in scoala traditionala, ceva necesar dar nu neaparat placut de invatat.  Ziua este plina de activitati imaginative, de jocuri cu zane, arta, muzica, iar materiile precum cititul, scrisul sau aritmetica sunt amanate pana dupa 7 ani.   ·         MONTESSORI: Pe de alta parte, Dr. Montessori a avut prima clasa de copii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani. Le-a oferit papusi, jucarii  si alte activitati imaginative, dar a constat ca atunci cand copiilor le-a fost oferita oportunitatea de a lucra ceva adevarat, cum ar fi gatitul, curatatul, sau sa aiba grija de ei insisi, unii de altii sau de mediul inconjurator, toti copiii si-au pierdut interesul fata de jucarii si au preferat activitatile reale.  ·         Ulterior, la solicitarea parintilor, impresionati de progresele realizate de copii, a inventat diverse materiale orientate spre studiu- matematica, comunicare etc., si a studiat raspunsul copiilor. Toate lectiile academice au fost- si sunt- oferite copiilor intr-o asemenea maniera incat sa fie invatate cu placere, si nu cu forta.

Fantezia si imaginatia

WALDORF: In filozofia Waldorf, jocul este vazut ca treaba serioasa a copilului, care il transporta in lumea magica a fanteziei. Imaginatia- atat de vie la copii – este parte componenta a procesului educativ. Educatoarea (sau mama, dupa caz :) – incorporeaza povestirile si lumea fanteziei in lucrul cu copilul. Iar acesta isi poate dezvolta imaginatia si creativitatea, pentru ca nimic nu este fix,prestabilit dinainte, rigid.

MONTESSORI:  Si in Montessori imaginatia si fantezia sunt parte a procesului de creatie. Oricum, deoarece lumea reala este privita ca fiind minunata ea insasi, copiii sunt introdusi in aceasta lume reala inca din primii ani de viata.   Cuvantul “munca” este utilizat pentru a descrie activitatile copilului, in loc de “joaca”, deoarece aceste activitati sunt luate in serios, si respectate, intocmai ca munca unui adult.

Experienta mea

Educatia  Waldorf ( de Montessori nu stiu) are in fundal si o componenta esoterica, pe care am ales sa nu o preiau deloc in educatia fetelor mele. Dupa cum am mentionat si mai sus, am preluat in majoritate ideile referitoare la apropierea de natura, la jocurile si jucatiile naturale, care dezvolta imaginatia, la legatura foarte stransa intre nevoile copilului meu si activitatile pe care le desfasuram.

Ce am constatat (constatarile sunt valabile pentru mandrele mele, Timeea -2 ani si Daria -8 ani si jumatate):

-          Imaginatia si creativitatea sunt prezente in forumul lor interior, la fel cum este prezenta respiratia-  Daria poate petrece ore nesfarsite jucand jocuri libere, care izvorasc din imaginatia  ei. E suficient doar sa ii dau o idee, un fir: “Ce-ar fi sa te joci de-a.....?” Uneori nici de firul acesta nu mai are nevoie :). Iar Timeea poate sta minute, chiar zeci de minute uneori, jucandu-se cu jucarii deschise (open-ended) – cuburi, pioni de lemn, carioci, papusi sau figurine care nu miauna/ nu chitaie/ nu canta etc. Care doar tac. De-a ce se joaca ea, sau ce e in in capsorul ei, inca nu stiu. Dar o vad concentrata, cum le ia, le aduna, le imprastie iar, le intoarce pe toate partile, vorbeste cu ele pe limba ei,  iar fetisoara ei emana atata seriozitate linistita, e atat de absorbita in lumea jocului, incat imi salta inima de bucuria de a o privi. Ea munceste. Face o treaba foarte serioasa, si foarte importanta. (asta a propos de conceptia celor doua sisteme de educatie, cum ca joaca e munca serioasa a copilului – exact asa este!)

-          Tehnologia este cel mai mare dusman al copilariei  (televizor, calculator, telefon mobil). Cand are timp liber, primul impuls al Dariei este sa ma intrebe daca are voie la televizor sau calculator – desi de cele mai multe ori raspunsul este nu, afurisita asta de tehnologie a reusit cumva sa o hipnotizeze, sa o faca dependenta- e ca o morfina a creierului, care nu mai trebuie sa gandeasca, sa munceasca, ci doar sa stea prostit in fata unui ecran, pe care se deruleaza cu viteze mari, si cu sunete stridente, diverse aberatii. Dupa refuzul meu urmeaza un “Offf...” dezamagit, o “Ma duc  atunci la joaca...” spusa pe un ton de “De ce ma trimiti la ghilotina?”, si apoi, dupa cateva minute: “Mamiiiiii, hai sa-ti arat de-a ce ma joc/ Hai sa vezi  ce frumos am desenat/ colorat/ pictat...etc...etc”.  In momentul in care o eliberez de mirajul ecranului, copilaria isi reintra in drepturi, iar imaginatia isi da frau liber, purtand-o in taramuri magice.

-          Timpul petrecut afara este nepretuit.  De preferinta in natura. Dar merge si in parc. Este extrem de important pentru copil sa simta energiile naturii - sa rupa frunzulite, sa miroasa flori, sa adune pietricele, sa urmareasca zborul pasarilor.  Toate aceste activitati il reconecteaza cu sursa primordiala de energie. Si, ca o paranteza, si noi, adultii, avem nevoie de aceasta reconectare, chiar mai mult decat copiii. Betoanele intre care traim, combinate cu radiatiile electromagnetice, poluarea si stresul zilnic, au nevoie sa fie contrabalansate de respiratia proaspata a naturii, pentru ca noi sa ramanem intr-un echilibru intern, sa nu o luam razna.

-          Activitatile casnice sunt extrem de tentante pentru copii (da, sistemul Montessori are perfecta dreptate – cand Timeea m-a vazut ca sterg praful, a lasat toate jucariile, a luat o carpa si a inceput sa lustruiasca mobila, pa langa mine :). Si nu, acesta nu este un indemn sa ii puneti pe copii sa faca lucruri in locul vostru- ci sa ii incurajati, daca vedeti un interes, sa nu le interziceti nici un fel de activitate- in felul acesta ei invata, se pregatesc de viata. Ca sa continui exemplul de mai sus, i-am dat Timeei o laveta curata si spray-ul deodorant al sotului meu (pentru ca e prea mica sa apese pe el, nu exista nici un pericol – fata avea nevoie de un recipient din care sa se prefaca ca pufaie pe mobila, asa cum pufaiam eu din solutia de sters praful). Si m-a urmat in toata casa, cumintica- eu stergeam prafum, si ea, in urma mea, facea “Pfff, pfff” din gurita, agita spray-ul in directia mobilei, apoi lustruia cu sarg.  Cand  am terminat operatiunea, a lasat “instrumentele” jos, si s-a intors la jucarii.

Deci eu ca mama nu am pierdut nimic ca i-am permis sa-si exercite curiozitatea (din contra, stersul prafului a devenit delicios de amuzant), iar ea si-a mai insusit ceva, prin joaca.

Astfel incat sfatul meu este sa le permiteti sa experimenteze- chiar daca asta va insemna ceva murdarie, niste pete sau niste timp pierdut. Ganditi-va ca fiecare experiment este la fel de important ca tabla inmultirii – il ajuta pe copil sa deprinda niste abilitati, plus increderea in sine, ca poate face si el ce face mami/ tati/ bunica etc.

Ma opresc aici, si asa articolul a devenit dubios de lung :) .

Concluzia mea este ca fiecare copil este unic, si are dreptul la o copilarie fericita, are dreptul sa se dezvolte armonios, ca intreg- spiritual, emotional, fizic, psihic. Ca fiecare parinte are responsabilitatea sa aleaga cele mai potrivite “unelte” educative in acest scop. Si ca sistemele Waldorf si Montessori sunt pline de resurse minunate. Trebuie doar sa le cautam, si sa invatam si noi sa ne jucam langa copiii nostri, in modul cel mai serios posibil.
(Serios inseamna complet implicat, nu lipsit de amuzament – nota autorului)

Info:

Maria Montessori (1870-1952)

Maria Montessori, un doctor in medicina si antropologist, a deschis prima “Casa dei Bambini” (nu scoala, ci “Casa copiilor”), in Roma, Italia, in 1907. Este fondatoarea educatiei Montessori.

 Rudolf Steiner (1861-1925)

Rudolf Steiner a fondat Scoala Waldorf in germania, la Stuttgart, in 1919, pentru copiii lucratorilor fabricii Waldorf Astoria Cigarette Company, la solicitarea directorului companiei.

Atat lucrarile lui Rudolf Steiner cat si cele ale Mariei Montessori merita din plin citite, ele oferind enorm de multe informatii celor care vor sa isi bazeze educatia pe nevoile si fericirea copilului, pe dezvoltarea lui armonioasa, si nu pe o curricula impusa de adulti, stricta si rigida, indiferenta la structura interna  a copilului.

Surse foto: Pinterest